Rolul designerului de interior și al constructorului în proiectul de amenajare
Există într-adevăr o oarecare suprapunere între abilitățile unui designer de interior și ale unui contructor însa în general constructorul “builds” iar designerul “designs”. Este ideal să îi angajezi pe amândoi deoarece fiecare are sarcini precise și fiecare dintre cei doi are un rol important în amenajare. Plus că uneori devine interesant să îi asculți când se contrazic.
Un designer de interior își începe lucrul înainte de a începe șantierul deoarece are nevoie de un pic de timp pentru a-și cunoaște clientul și a veni cu propunerea de amenajare. Surprinzător sau nu, această propunere nu apare peste noapte și necesită o înțelegere a nevoilor clientului. El se ocupă de primele schițe pentru a afla ce vrea să transmită interiorul ce va fi creat, poate propune recompartimentarea spațiului, face propuneri de mobilare dar se ocupă și de proiectarea mobilierului. Designerul împreună cu beneficiarul aleg paleta de culori și decorațiunile, pentru că “the final touches” vin din personalitatea acestuia, nu trebuie să se simtă musafir la el în casa.
Probabil cel mai important lucru însa este bugetul, un designer reușind de cele mai multe ori să își ajute clientul să economisească atât bani cât și timp știind exact care sunt lucrurile în care merită să investești mai mult și de unde să le achizitionezi.
După ce proiectul de design este finalizat, intervine constructorul care ajută la implementare. Dărâma pereți, se ocupă de instalații, de electrică, aplică vopseaua și face ca spațiul să arate precum în proiect. Sau cel puțin așa ar fi ideal. Am auzit multe povești din șantier cu tot felul de situații de nedorit pentru client în care constructorul și designerul transformă spațiul de lucru într-un adevărat câmp de luptă între orgolii, rezultatul fiind previzibil. Comunicarea dintre cele două părți este esențială în primul rând pentru client dar și pentru rezultatul final al proiectului. Pentru a asigura colaborare eficientă și un deznodământ pozitiv al lucrării, constructorul trebuie să urmeze cât mai în detaliu proiectul realizat de designer împreună cu beneficiarul. În același timp designerul este obligat să asculte părerea și observațiile constructorului atunci când ceva a fost omis sau proiectat greșit. Astfel, împreună, vor reuși să găsească soluția optimă pentru toate cele 3 părți implicate în proces. Într-un mod deloc surprinzător, de-a lungul anilor am învățat foarte multe de la constructori și de fiecare dată când a existat o comunicare coerentă am găsit cele mai eficiente și creative soluții pentru orice problemă întâmpinată.
Am avut însă și multe șantiere unde comunicarea cu constructorul nu a fost una facila. Spre exemplu acum câțiva ani lucram la proiectul de interior al unei clinici împreună cu o echipa de constructori. Totul mergea bine până când într-o seara, la una dintre ședințe, s-a pornit discuția despre montajul parchetului ce urma să se facă a doua zi. I-am rugat sa urmeze proiectul și să pună parchetul fără praguri în dreptul ușilor, să generăm o suprafață continuă. După mai multe dezbateri, în care constructorul susținea că nu e bine, că se va umfla parchetul, am reușit să îi convingem să îl monteze așa cum era prevăzut în proiect, cu mențiunea că dacă se va întâmpla ceva ne vom asuma noi responsabilitatea. A doua zi, când ne-am întors pe șantier toate camerele aveau praguri. Deci tot ca ei au facut.
Probabil că este frustrant pentru ambele părți când fiecare se bazează pe anumite cunoștințe dobândite, pentru unii practice, pentru alții teoretice.
Am întâlnit de asemenea multe cazuri în care beneficiarul era convins de constructor să nu meargă pe soluția propusă de designer pe motiv că “știe el mai bine, că are experiență” iar clienții ascultau sau cedau insistențelor. Majoritatea cedau dintr-un motiv, constructorul lucrează zilnic cu materialele respective pe șantier și prin urmare știe mai bine. Designerii lucrează la birou, la calculator sau cu creionul pe hârtie. Ce uită mulți clienți însă este faptul că fiecare știe să-și facă meseria și ar trebui să și-o facă pe-a lui și bine. Uită că în spatele omului cu calculatorul sunt ani de studiu și de practică, că acel om află primul de materiale și tehnologii noi, că merge la prezentări, conferințe și showroomuri, că întâlnește situații noi cu fiecare proiect și că l-a angajat chiar prin prisma calităților muncii sale.
Egoul și dorința de a fi cei mai buni ne face de multe ori să intervenim peste alte specializări și poate de aici dificultatea în comunicare și în a accepta un ciclu normal al proiectului.
Daca am putea să facem un pas în spate și să ne dorim ca nu noi ci proiectul să vorbească despre noi atunci poate lucrurile ar sta altfel. Dacă beneficiarii ar acorda mai mult timp în analizarea opțiunilor când aleg un designer și un constructor atunci nu ar mai fi nevoiți să se bazeze pe intuiția constructorului în alegerea de finisaje sau decorațiuni. Atunci poate n-am mai întâlni tavane cu 1000 de spoturi și în formă de dolar sau camere cu pereții vopsiți diferit sau portocalii sau tot felul de alegeri care se bazează pe gustul personal al constructorului și nu pe niște criterii de estetică și funcționalitate.
Nu vrem să credeți că cele povestite mai sus se întamplă zilnic, probabil că n-am rezista psihic dacă s-ar întampla așa. Am învațat să fim răbdători, să explicăm și să acceptăm că nu le știm pe toate.
Avem și proiecte frumoase, implementate de profesioniști care înțeleg importanța pe care o are legătura cu designerul. Lucrăm cu o echipa de oameni excepționali care ne-au demonstrat că se poate să existe acel “dream team” și cu care am dus la finalizare proiecte minunate. Cei de la CorpConstruct au înțeles că designerul este acolo pentru a le ușura munca și a-i ajuta să facă ceea ce se pricep mai bine. Iar noi am învățat că având parteneri care știu să comunice atunci când au o soluție pe care tu nu ai vazut-o sau să execute proiectul mai ceva ca în randare ne ajută să creștem atât ca antreprenori cât și ca oameni.
Fotografii preluate de pe Coco Lapine Design.
